Intr-o toamnă răcoroasă S-a intors un om acasă Să vadă satul din care A fugit în lumea mare S-a dus cu inima frântă Şi-a lasat mândra iubită Cu lacrimia părăsit-o Căci părinții n-au dorit-o Dar la nucul cel din vale, Un băiat venea în cale Şi când s-a uitat la dânsul L-a umplut în dată plânsul Avea ochii maicii sale Dar din cap până-n picioare Semăna cu acela care S-a întors din lumea mare
Al cui eşti băiete, spune Şi aude al său nume Poată numele lui tata Chiar dacă îl creşte altul cade în genunchi şi plînge Eu sunt tatăl tău de sînge. Te rog fiule mă iartă, C-am ales aşa o soartă Am să-ţi dau averea toată Şi răspunse atunci băiatul Omule tu nu-ţi dai seama Că eu am tată şi mamă Omul-n-lumea lui departe De copii nu are parte Ce folos din bani şi casă Dacă n-are cui să lase De-am şti viaţa cum ne-întoarce, Poate multe nu le-am face Ca şi vorba cea străbună Semeni vînt culegi furtună Omul-n-lumea lui departe De copii nu are parte Ce folos din bani şi casă, Dacă n-are cuï să lase!