De când în bezna nopţii, paşii tăi au dispărut, De-atunci am înţeles că eu exist doar în trecut. Si ultimul sărut în sânge mi-a pătruns, Ca o scrisoare fără un răspuns
Nici nu mai plâng, nici teamă, nici durere nu mai simt Încerc să strig dar glasul meu nu este auzit. Un drum s-a întrerupt, o inimă a ars Şi-un dor nebun e tot ce mi-a rămas
Să ştii că mi-e dor Tare mi-e dor De tăcerea buzelor De-amarul lor îmi este dor
Tare mi-e dor De tot mi-e dor De tristeţea ochilor De tot ce aveam îmi este dor
Noi am privit cum ale noastre mari speranţe mor Şi am aprins al geloziei foc distrugător Te muceneam iubind, iubirea am rănit Şi timpul nostru parcă s-a oprit
Atât de goi şi singuri în întregul univers În care nemurirea nu mai are niciun sens De ce dar te mai strig când stele se sting Şi două inimi nu se mai atïng