Mandruta frumoasa, Floarea mea aleasa, La noapte la poarta, Nu iti pui lacata. (bis)
La poarta eu pun zavorul, mai badita, Ca sa il deschizi cu dorul, bade-al meu, Sa nu te-auda vecinii, mai badita, Si sa nu te latre cainii, bade-al meu.
Mandruta nici cainii, Nici macar vecinii, Calea nu mi-or tine, Ca sa vin la tine. (bis)
Stiu bade gura iti place, mai badita, Nimeni calea nu-ti intoarce, bade-al meu, De-as pune zece lacate, mai badita, Ca hotul le-ai sparge toate, bade-al meu.
Focul ce ma frige, Numai tu-l poti stinge, Cu a ta gurita, Boaba de fraguta. (bis)
Ti l-as stinge, ti l-as stinge, mai badita, Barbatul la piept ma strange, bade-al meu, Si ma strange cu dulceata, mai badita, Pana-n zori de dimineata, bade-al meu.
Mandruta la poarta, De-ai sa iesi o data, Dragostea furata, N-o uiti niciodata. (bis)
Du-te bade, alta-ti cata, mai badita, Ca-s nevasta maritata, bade-al meu, Si de s-a trezi barbatul, mai badita, Alearga cu tine satul, bade-al meu.
Dulce-i dragostea furata, dor si dor, La poarta fara lacata, dor si dor, Dar unde îi pus zavorul, dor si dor, O deschide numai dorul, dor şi dor.