Când îi aud pe ai mei, intru-n depresie Visu’ lor e să iasă la pensie Plus că, după o viață de muncă Le lipsesc cât le trebuie să le ajungă. Încă se zbat atât cât mai pot Timpu’ nu iartă și d’asta nu pot Să mă-mpac cu gându’ că poate Viața nu e altceva decât drumu’ spre moarte. Uite mamă m-am făcut baiat mare! Nu credeam că poa’ să doară atât de tare! Serile bă tată, devin dimineți Mă pierd în gânduri și mă uit pe pereți. Câteodată recunosc, poate am ars-o prost Da’ regretele acum nu mai au niciun rost Am în spate o grămadă de păcate Știu că deja mi le-ați iertat pe toate…
Inima nu minte, spune ce simte Atâta timp a trăit si a văzut multe Inima nu minte, spune ce simte Deşi sunt scrise pe foaie nu’s doar cuvinte.
Inima nu minte, spune ce simte Atâta timp a trăit si a văzut multe Inima nu minte, spune ce simte Deşi sunt scrise pe foaie nu’s doar cuvinte.
Dac-aş da timpu’napoi, n-aş schimba nimic Aşa a fost să fie! ai mei îmi tot zic Că timpu’ trece repede tu n’ai timp să stai, Învață ca’n viață să te bucuri de ce ai! Ține-te tare! Soarta poate fi parşivă, Fericirea e relativă, E greu de atins da’ dă farmec vieții Totodată, moartea-i apogeul tristeții! Anii trec peste ei lăsând urme, Li se vede pe față totu’, n’au chef de glume Spun c-o să fie bine da’ nu par atât de siguri Mai văd cate un zâmbet cum îşi face loc printre riduri! Parcă ieri eram copil şi visam departe, Îmi amintesc cu plăcere când privesc în spate Au fost bune şi rele – am învățat din toate, Orice vis poate deveni coşmar în realitate!
Inima nu minte, spune ce simte Atâta timp a trăit si a văzut multe Inima nu minte, spune ce simte Deşi sunt scrise pe foaie nu’s doar cuvinte.
Inima nu minte, spune ce simte Atâta timp a trăit si a văzut multe Inima nu minte, spune ce simte Deşi sunt scrise pe foaie nu’s doar cuvinte.