Omul tânjeşte de dor dar se duce, Lasă casa, părinţii şi fraţi, Crede că e mai bine pe cruce Decît acasă cu-ai tăi Copilaşi frumuşei, Dulci ca mierea de tei.
Refren: Adio Italia, ţară frumoasă, Eşti minunată dar nu eşti a mea, Eu mă-ntorc la mine acasă Căci m-aşteaptă măicuţa mea.
Noroc Moldovă, casă dorită, Iartă-i fiului tău rătăcit, Iartă-i că el a fost în ispită, Slavă Domnului c-a revenit.
Omul pleacă dar nu se gândeşte, Cu nostalgia nu-i de glumit, Vine timpul şi ea te loveşte Drept în inima ta, Ce mereu apăsa Ca o piatră de grea.