Tot ce-am vrut să-ţi spun odată, Într-o scrisoare a-ncăput. Era albă închisoare cu sfârşit şi început, Rânduri rupte, puse-n foaie, Duşi de gheaţă peste tot, Nu aveam un plic cu timbru, Mi-era frig, şi i-am dat foc.
Vreau să ştiu ce te apasă, Spune-mi tot, ori nu-ţi mai pasă Ce-a mai rămas ? Mă-ntreb în scuze, Ce cânt - îţi tremură pe buze, Scăparea-i noaptea, nepăsare, Am scris o albă închisoare, Am dat de frig depus sub piele, Am dat de fum ascuns sub gene... Oare nu-ţi mai pasă?
Am cerşit la cer prea multe, Mi-am dorit, ce n-am avut. Ce credeam că nu voi pierde, Ieri deja era pierdut. Prea mult timp am stat sub uşă - Mă temeam să trec de prag, Am muţit vazând cum nordul Suflă-n tine-n lung şi-n lat.
Vreau să ştiu ce te apasă, Spune-mi tot, ori nu-ţi mai pasă Ce-a mai rămas ? Mă-ntreb în scuze, Ce cânt - îţi tremură pe buze, Scăparea-i noaptea, nepăsare, Am scris o albă închisoare, Am dat de frig depus sub piele, Am dat de fum ascuns sub gene... Oare nu-ţi mai pasă?