Omul tânjeşte de dor dar se duce, Lasă casa, părinţii şi fraţi, Crede că e mai bine pe cruce Decît acasă cu-ai tăi Copilaşi frumuşei, Dulci ca mierea de tei.
Adio Italia, ţară frumoasă, Eşti minunată dar nu eşti a mea, Eu mă-ntorc la mine acasă Căci m-aşteaptă măicuţa mea. 2
Omul pleacă dar nu se gândeşte, Cu nostalgia nu-i de glumit, Vine timpul şi ea te loveşte Drept în inima ta, Ce mereu apăsa Ca o piatră de grea.
Adio Italia, ţară frumoasă, Eşti minunată dar nu eşti a mea, Eu mă-ntorc la mine acasă Căci m-aşteaptă măicuţa mea. 2
Omul tânjeşte de dor dar se duce, Lasă casa, părinţii şi fraţi, Copilaşi cu nevasta sa dulce Crede că undeva E-aşteptat tot aşa Ca de măicuţa sa.
Dar străinu e ca şi duşmanul, El nu cântă, nu joacă ca noi, Numai al nostru sărac moldoveanul, Pentru omul străin Şi cel bun şi hain, Dă şi haină şi vin.
Adio Italia, ţară frumoasă, Eşti minunată dar nu eşti a mea, Eu mă-ntorc la mine acasă Căci m-aşteaptă măicuţa mea. 2