La o margine din jos de sat Șade dorul tare supărat, Nimeni nu-l primește-n casă, În ogradă nu-l mai lasă, În ogradă nu-l mai lasă, dor. Nimeni nu-l primește-n casă, În ogradă nu-l mai lasă, În ogradă nu-l mai lasă, dor.
O vint pe la mine înc-o dată Și-am tras iute zăvorul la poartă, Am pus lacăt la grădină, Nici pe acolo să nu vină, Nici pe acolo să nu vină dor. Am pus lacăt la grădină, Nici pe acolo să nu vină, Nici pe acolo să nu vină dor.
Dor ca el de mică am tot avut Și nu l-o vrut nimeni împrumut, Am dat pomeni la vecine Să nu stea prea mult la mine, Să nu stea prea mult la mine dor. Am dat pomeni la vecine Să nu stea prea mult la mine, Să nu stea prea mult la mine dor.
Am purtat dor după badea al meu, Și din zori în seară ne-a fost greu, Dorul l-am trimis în lume, Singurel mult nu rămâne, Singurel mult nu rămâne, dor. Dorul l-am trimis în lume, Singurel mult nu rămâne, Singurel mult nu rămâne, dor.
A găsi vreun om la vie Ce-l așteaptă să nu știe, Ce-l așteaptă să nu știe dor.