Strofa I (Caddillac): Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire, Simţi că se umple sufletu’ de fericire, Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare-n flăcări tot… Era un boboc de fată, O inimă curată, caldă, catifelată Ca petalele de trandafir, inevitabil Să nu te-ndrăgosteşti de ea iremediabil… Ducea o viaţă scandalos de grea Cu un tată vitreg care-o abuza, Cu o mamă care niciodată n-asculta Ce avea de zis, îi păsa numai de ea… Băiatu’ nu era un pui de şmecher, Da’, la 22 de ani, avea un nume în cartier, O iubea, atât de mult vroia Să o scoată din coşmarul ăsta în care trăia… Cu o scamatorie ca din pălărie, Au dispărut amândoi, fără să se ştie Unde au plecat şi nici măcar dacă Se vor mai întoarce p-aici vreodată…
Refren (x2) (Lucian Colareza): Era o floare încântătoare, Rămân acum amintiri chinuitoare Şi lacrimile vor mai fi Mult după ce trandafirii vor muri…
Strofa a II-a (Caddillac): Au trecut aproape 7 ani de când au plecat, Fata niciodată nu l-a întrebat Cum a reuşit, oare cum s-a descurcat, Era atat de fericită, nici n-ar fi contat…
(Lucian Colareza) Îi cântau îngerii la harpe, Ar fi mers cu el şi-n gaură de şarpe Doar să-l ţină-n braţe şi s-audă-n noapte Din gura lui cele mai frumoase şoapte…
Caddillac Dar, într-o seară, era singură, gătea, Cineva apăsa cu insistenţă soneria… Deschide, vede-n faţă un malac Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac… C-o mână-n gât, o trage-n sufragerie, O întreabă unde-s banii, ea zice că nu ştie, ’I rupe hainele şi o violează, Destinu’ ei se-ntorcea la prima fază… Sună frumos când poveste de iubire, Simţi că se umple sufletu’ de fericire, Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare-n flăcări tot…
Refren (x2) (Lucian Colareza): Era o floare încântătoare, Rămân acum amintiri chinuitoare Şi lacrimile vor mai fi Mult după ce trandafirii vor muri…
Strofa a III-a (Caddillac): Băiatu’ intră-n casă, vesel, zâmbitor, Da’-i zâmbeşte înapoi o faţă din trecutul lor… Face un pas, ce vede e de-a dreptu’ tragic, Scamatoria nu ieşise tocmai magic… Înnebunit, ia o scrumieră şi-o aruncă, Malacu’ taie gâtu’ fetei şi cade stâncă, Îl loveşte disperat, zbiară şi plânge, Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge…
Tataee Nu poate fi adevărat, nu e corect, De ce să ţi se-ntâmple ţie?… Nu e drept… Lua-m-ar dracu’, e numai vina mea, N-aş fi crezut să se termine aşa…
Caddillac Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire, Simţi că se umple sufletu’ de fericire, Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare-n flăcări tot…
Refren (x6) (Lucian Colareza): Era o floare încântătoare, Rămân acum amintiri chinuitoare Şi lacrimile vor mai fi Mult după ce trandafirii vor muri