Da, tuturor li-i greu, Da când o fost uşor? Nimeni nu mai ţine minte, tu lu' mama lor. Ei vor să nu dansăm hora, Să-şi pună pofta-n cui, Noi nu suntem a nimănui. Avem portretu lu bunelu pe perete, Istoriile ce le spunea pe sub mustăţi, de pe cuptor. Suntem necunoscuţi, dar liberi ca un sticlete. Şi iac-aşa, ne bucurăm în ciuda lor.
În singurătate, ne naştem şi murim. Segmentu vieţi-i scurt Şi mulţi cred că noi nu ne grăbim Să iubim fără motiv, prosteşte să murim, să lăsăm fumatu, să nu bem, Dar noi ştim, nu cum ştim? Noi credem, noi sâmţim C-a să ne mearga veşnic, dar când e bâja ne oprim. Problemele noastre fac parte din decor. Ele vor să ne fărâme, dar noi ne bucurăm în ciuda lor.
Candeluţa arde, uşa-i pe zăvor. Noi nu iubim repede, noi iubim încetişor. Apa vie pentru noi e apa de izvor Suntem neamuri de răzeşi, din inima Codrilor. Plai mioritic ziceţi? Nu ne regăsim. Păstrăm zestrea-n lădiță şi un loc la ţîntirim Şi iar o să sară capul de cocoş de sub topor. Chiar de vin zile grele, ne bucurăm în ciuda lor.