Te întreb prea des care-i drumul Şi dacă bine-ai ales, Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici Şi strîngi din dinţi, Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta. Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde, Cineva mereu te-aşteaptă unde, Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi, Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută, şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini, Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim, De unde-i verde mult sau unde-i doar beton, inimi bat în unison
Şi vreau să fii acolo unde, Cineva mereu te-aşteaptă unde, Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi, Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută, şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Şi orice cale-ncepe cu un pas, Cînd visezi cu-adevărat şi uiţi de ceas Şi faci paşi spre ce vrei să fii tu, Chiar dacă lumea-i mare, atît de mare, atît de mare iar tu atît de mic, Tu ştii că este-un loc în drum spre care,
Nu poţi fi oprit unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde, Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi, Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută, Și vezi zîmbete nu doar în fotografii. Unde...