Pui de lei în stradă îşi apară limba pot să urle gloanţele tot vor cânta; Avem cerul martor la fel şi ochii-nlacrimaţi, de prea mult timp se caută doi fraţi; Inimi cu aripi de vultur mereu libere, bat tare, nici moartea n-o să le astâmpere; Conştiinţa de neam este ceas deşteptător, sânge tânăr se luptă pentru un viitor; Gândul mi-e la voi, noi nu suntem departe şi noi cândva am murit pentru libertate; Dar ne-au minţit şi-avem ceaţa-n faţa ochiilor, nu caştigă oamenii în faţa oamenilor; Azi bat clopotele, cad pe noi vremurile nu suntem demni să moştenim pământurile; Vin la voi cu prietenie ca la a-doua familie, suflete calde să bem toată viţa de vie.
Ref 2x:
Daca am sa cad în genunchi NU ramân N-am cum sa tac stiu ca sunt român, Nici un om aici n-are nevoie de stapân Tră să trăiesc acum nu pot sa mai amân!
Când patria mamă îşi uită fica nu există scuze, de pe patul de moarte obosită să acuze; Când nici râuri de sânge nu mai deschid uşi, nici să deschidă minţi nu pot nepoţii ruşi; Crescuţi mieluşei la Stalin pe moşie, să se transforme în tauri când văd culoarea roşie; Ar vrea să se întoarcă fraţi asupriţi de tirani, de n-am fi ocupaţi cu arunca banii în ţigani; Cu credinţă, promisiuni şi promovat gunoi, când peste Prut curge sânge, a curs şi la noi; Strada plânge, un curcubeu din trei culori, vrem dreptul de-alege, nu condoleanţe şi flori; Fraţi şi surori, să mori nu ajunge, tre să mori peste cadavrul cui vrea să te subjuge; Ţara-şi cheamă-n prima linie cei mai vrednici fii, acum câteva mii, dar mâine vom reuşi.
Ref 2x:
Daca am sa cad în genunchi NU ramân N-am cum sa tac stiu ca sunt român, Nici un om aici n-are nevoie de stapân Tră să trăiesc acum nu pot să mai amân!
Curaj în copii cât pentru o-ntreagă armată, a lăsat goala o bancă să lupte în stradă; A simtit ca ani, nu mai aşteaptă, şi-a dat toată răbdarea pe-o piatră aruncată; Restul familiei plecată doar o doare, banii trimişi valorează două parale; De peste hotare caută la telefon, bastarzi nu dau în lături să bată minori; Pentru intimidare să-i bage în închisori, să poată sădii teroare şi frică de tricolor; Astă nu-i viitor, copiii ştiu cel mai bine, onoare patriei popor cu grija zilei de mâine; În aprilie se aprind doar lumânări române, tu cu ochii spre cer şi fraţii tăi spre tine; Oameni se muşcă-ntre ei ca nişte animale, când defapt pentru toţi acelaşi soare răsare!
Ref 2x:
Daca am sa cad în genunchi NU ramân N-am cum sa tac stiu ca sunt român, Nici un om aici n-are nevoie de stapân Tră să trăiesc acum nu pot să mai amân!
Nu, nu mai suportăm, jugul ce ni-l pun, cei lipsiţi de neam, hai să ne ridicăm şi să-nfăptuim unirea...