Când n-ai să mă mai chemi Va fi ecoul slab Şi camera de zi Va fi-mbrăcată-n alb Când n-ai să mă mai chemi Va fi ceasul stricat Şi multe sensuri noi Pe chipul haşurat Cantă-mi povestea Să n-o mai uit nicicând, nicicum Adu-mi vestea Din gura ta va suna bine oricum Strânge-mi lucrul Şi-arată-mi drumul cel mai scurt Du-mă aiurea Şi spune-mi că nu-ţi cer prea mult Prea mult . Când n-ai să mai deschizi Sertarul din priviri Rămâne-va inchis Şi pradă in tipluiri Cand n-ai să mai deschizi Voi ştii să te ascult Prin mii de ganduri prins In pagini de demult Cântă-mi povestea Să n-o mai uit nicicând, nicicum Adu-mi vestea Din gura ta va suna bine oricum Strânge-mi lucrul Şi-arată-mi drumul cel mai scurt Du-mă aiurea Şi spune-mi ca nu-ţi cer prea mult Prea mult , prea mult Şi spune-mi că nu-ţï cer prea mult !