Doină, doină, cîntec lin, De ţin sufletul mi-e plin; Doină, doină, cînt de jele, Izvorîtă din durere;
Doină cîntată pe lună Tu eşti dorului cunună, Cîntată în nopţi cu stele, Eşti dorului mîngîiere. Cîntată din fluieraş, Din bucium şi din caval, De ciobanii din Ardeal. Cînd se-aude al tău viers, Se opresc drumeţii din mers; Şi stau în loc şi ascultă,
Doină, jalea ta cea multă. Ascultă, ascultă jalea ta toată Te cînt noaptea prin grădină, La a stelelor lumină. Te cînt ziua pe cărare, La raze calde de soare.