Nu ridici mână pentru a mângâia Deschizi gura doar pentru a ţipa Laşi urme de durere şi ruşine Cândva am fost la fel de prost ca tine (x2)
8 dimineaţa, v-aţi aşezat la masă Dar copii tăi se uită în pământ la ei în casă Sunt speriaţi, liniştea îi apăsătoare Se aud doar două linguri ce amestecă în pahare Şi n-au curaj să-şi privească mama Au văzut deja la baie că-ncerca s-ascundă rana Că ai venit târziu aseară, mort de beat Dintr-o dată când mâncai te-ai oprit şi ai turbat Ai aruncat cu telefonu în perete Farfuria a zburat pe biciclete Mijlocul nopţii şi vecinii din prejur Auzeau doar vocea ta cum scuipa înjurături Ai urlat la ea că totul a fost prea sărac Fără să ştii că ăia mici stăteau ascunşi sub pat Şi se ţineau de mână în timp ce tu în dormitor O loveai cu palma pe femeia vieţii lor Ţi-arunci neputinţa pe soţie Şi îţi amputezi copii încă din copilărie Boule, le umplii viaţa de ruşine Prostule, cândva am fost la fel ca tine
Nu ridici mână pentru a mângâia Deschizi gura doar pentru a ţipa Laşi urme de durere şi ruşine Cândva am fost la fel de prost ca tine (x2)
Ţie îţi place când plouă, dar nu observi că plouă Acum cu lacrimi peste tine, când îi rupi inima-n două Când o faci să se simtă de parcă are cu capu Când faci pe dracu, ţipi la ea ca disperatu (Fără tine cu tine) tu dai în ea fără rost Pentru că zice ce simte, o arzi mai mult decât prost Pentru că vede ce faci şi cum o minţi în draci Şi cum îţi păsa că vede că eşti la alta-ntre craci Măcar de ai ştii să vorbeşti (dar tu iară scoloveşti) S-arăţi că-ţi pasă de casă, iar fi de ajuns, te gândeşti... E fără tine demult, pare că s-a obişnuit Aproape că-şi doreşte, azi, să nu te fii iubit Şi ai să mori dac-o pierzi, nici măcar nu crezi Că la anii pe care îi ai eşti prea prost să ştii că pierzi Sunt mai mic decât tine, da-mi aminteşte de mine Nu demult să zic eram si eu la fel de prost ca tine
Nu ridici mână pentru a mângâia Deschizi gura doar pentru a ţipa Laşi urme de durere şi ruşine Cândva am fost la fel de prost ca tïne (x4)