Fir alb de vânt pur Alcătuieşte fiinţa din sângele vărsat Foc, gând, pământ şi apă, sloi din caverna străveche Se înalţă-n pulsul lumii În văzduhul nepătruns.
Cei ce-o luaţi ’nainte, Amintiţi-vă de noi, Făuriţi în lumea nouă iertarea Daţi-i-un nume demn de voi!
E-an-na! E-an-na! Navigaţi, lumini, spre E-an-na!
Luna-i de sânge, soarele-i cenuşă Fraţii au amuţit, tăiaţi de proprii fraţi.
Cei ce-o luaţi ’nainte, Amintiţi-vă de noi, Făuriţi în lumea nouă iertarea Daţi-i-un nume demn de voi!
Lame de sare-ascute Gâtlejul nostru-n tăişul Armelor ce exilează Din trupuri verde frunzişul.
Raze zglobii pre frunţile senine, senine Lumina lichidă şi bezna curgătoare.
E-an-na! Da, E-an-na!
Şi când alături n-ai pe nimeni, Să-ţi aminteşti de glasul meu Să ştii că-n zare, de eşti pur Zace o lume verde mereu. Să rămâi curat!
Noi suntem cei căzuţi! Noi suntem cei căzuţi!
Şi când alături n-ai pe nimeni, Să-ţi aminteşti de glasul meu Să ştii că-n zare, de eşti pur Zace o lume verde mereu. Să rămâi curat şi sincer! Să nu răneşti, să nu ucizi! Să ajuţi la rândul tău pe alţii Şi vei fi printre cei căzuţi.