Ferigi şi oase încâlcite sunt trupul celor ce-au rămas cu ochii-n soare
când cerul le cădea, eutanasiat, în poală când mintea se-ndepărta de lumea tot mai goală.
- Şi voi, vă-nvârtiţi în şivoi vă-ntrupaţi
Ce-a rămas răsare Dinspre inimi-fiare. În şivoi să strângă Sângele din stâncă
Al celor ce-au rămas cumva în picioare odată ce dorinţa vieţii a apus, odată ce ultima fărâmă de bucurie a fost stinsă de omenire.
Joacă viscolul pe plaiuri, peste trupuri suflă-n naiuri Cântece de moarte Gândul ce desparte Om de solzi, pământ şi apă. Din neant pălit îţi sapă ’n sufletul şivoi!
Se zvoneşte din morminte, Viii ca să ia aminte C-or să umple gropi de negru. Haidaţi, fraţi, cîntaţi funebru! Să răsune vîntul sorţii, Ne cinstească glasul nopţii, Lupi din grote ne îngîne, Ţîşniţi din hore nebune!
- Şi voi, vă-nvârtiţi în şivoi vă-ntrupaţi
Ce-a rămas răsare Dinspre inimi-fiare. În şivoi să strângă Sângele din stâncă.
Într-un sfârşit vom asculta Ce-ngână, surd, pământul, Ce gângureşte pruncul Când solzii lumii au căzut Şi platoşa-i e pulbere Vedea-vom că din hău poţi doar să urci.