FUgi! De iubirea ta... Fugi de tot ce-i curat in inima ta fugi de tot ce-i lumina arzanda in privirea ta fugi acum, dar mereu vei fugi, chiar si de fuga ta...
Lumina.. Inima... Iubire.. cuvinte rostite mereu cu-ndreptatita uimire... ne-intrebam, chiar firesc, ce mai cauta printre CHIAR SI-ASA MULT PREA PLINELE FILE din dictionarul cuvintelor vietii
ce s-a dat... ce s-a luat... cine a pierdut?
poate doar iubirea... (ce strain si-nghetat cuvant...) poate doar menirea luminii de a fi inima de om (hai ca asta-i chiar culmea... aloooo) ca in rest suntem la fel de bogati si saraci amandoi...
dar sa fii copil, crescut si nu in iubire ci doar in teama oamenilor mari de-a nu avea un tel in viata si sa ajungi la fel ca ei doar pt ca iubesti atat de mult pe zeii morti: Lumina.. Inima... Iubirea..
de ce trebuie strivit sub picior?? tot ce-i curat, frumos si bun in noi toate acestea nu se vad le porti in suflet si calcandu-l nu ai cum s-ajungi mai sus... tot potopul de cuvinte cate-au mai ramas de spus... prea bine-l stim...
tot ce fac, tot ce sunt acum sunt doar lumina din privirea ta si dac-auzi chitara mea plangand acum e stralucirea lacrimii ascunse in inima ta si de m-auzi cantand cuvinte cu chitara mea e doar puterea ce mi-o dai cu vïata ta