Și m-am trezit deodată În partea întunecată O lume înconjurată Doar de frici, căutam un capăt, Mergeam încet, fără să cunosc drumul, Mâinile pe zid, toți trăgeau cu tunul, Nesigur, mi-am spus că nu-mi dau drumul, Fără văz și auz, simțeam doar fumul Îmi puneam întrebări, nu găseam răspunsuri, Iubeam natura, aveam mii de fluturi, De parcă nimeni nu îmi mai simțea inima, De parcă nici nu mă mai auzea cineva, De parcă nimeni nu îmi mai simțea cugetul, Ușor mi-a dispărut și zâmbetul, Și oare câte o să mai îndur Să-mi găsesc sufletul?
Refren (George Hora):
Timpul... e ca un ocean Timpul... spală sufletul
(x4)
Strofa 2 (Bogness):
Timpul e ca un ocean, De multe ori îmi venea să sar, Nici măcar nu aveam habar Unde mă îndreptam Aveam demoni în față, dar îngeri din spate Îmi șopteau să nu le dau dreptate, Captiv în singurătate, Între rai și iad, intre viață și moarte... Căutam iubire, hai, arată-te, Dar primeam doar palme, uși cu lacăte, Visam să le deschid, să trăiesc un vis, Îmi aminteam mereu că nu-s în paradis C-aici dacă vrei să ai ce-ți doresti Nu contează cine ești!