Миорица, не рассказывай о том, что меня убили, а скажи, что я женился на прекрасной принцессе, «невесте мира» («a lumii mireasă»), и во время свадьбы с неба упала звезда, луна и солнце держали свадебную корону, нас венчали гигантские горы, а буковые деревья были свидетелями
Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin pe cale, Şi cobor la vale Au trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Şi trei zile-n rând Tot cobor zbierând După frunză deasă Apă răcoroasă. Baciul ungurean şi cu cel vrăncean Mării se vorbiră şi se sfătuiră La apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovean, Că-i mai ortoman Şi-are oi mai multe Mândre şi cornute. O mioară laie, laie bucălaie Cu lâna plăviţă Zbiară din guriţă: Tu eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară. Mioriţa-mi sta Din gură-i spunea: A, stăpâne, stăpâne, încă nu ştii bine Că-n apus de soare Vor să te omoare Baciul ungurean şi cu cel vrăncean! Moldoveanul spune că piere din lume Şi visează noaptea că-l cuprinde moartea. Eu de-o fi să mor Tu să le spui lor Ca să mă îngraope Pe aici pe-aproape În spatele stânii ca să-mi aud câinii. Mioriţa mea, voi dacă-ţi vedea Pe măicuţa mea. Să-i spuneţi curat Că m-am însurat C-o fată de crai Pe-o gură de rai.