Of, of, foaie verde meri creţeşti Nu ţi-e ciudă că trăieşti Ţi-e necaz că-nbătrâneşti Şi nu mai poţi să iubeşti, măi Of dor, of mor, Nu mă lăsa puişor, măi. Of, surată, of, cumnată, Ce să mai mă fac nepoată? Of, of, ai iubit cât ai iubit Şi nimic n-ai folosit Mai rău ai îmbătrânit Din pricină de iubit, măi. Of dor, of mor, Nu mă lăsa puişor, măi. Of, surată, of, cumnată, Ce să mai mă fac nepoată? Of, of, gândurile rău te poartă La ani tineri de-altădată Când erai chipeş fecior Răsfăţatul fetelor, măi Dragostea nevestelor, măi Of dor, of mor Nu mă lăsa puişor, măi Şi-acuma iubiţi cu dor, măi.