Mai sus de Marea Neagra, o sut' de kilometri Unde pamantu-i ciornoziom, fara pietre Unde oamenii sunt socri si cumetri E imparatia Basarabiei, de pamant, un petic Din vale, dinspre Imperiul Roman Se ridica un moldovean pe-un cal nazdravan E alb, il cheama Mercedes, ca in povesti Cu putere cat trei sute de cai, sa-nebunesti Stapanul lui, stapan in tara, dar argat afara Dupa sapte ani se-ntoarce acasa pentru prima oara Din sat, in deal, au mai ramas doua carari Pentru cei ce inca n-au uitat sa puna lumanari Mercedesul lui ramane jos la poale El din greu ridica dealul, in picioarele goale Din poarta cimitirului se vede satul ca in palma Calic, se-ntinde cataratoare, poama
Ninge peste sate, peste amintire Pe la noi nu mai trece nimeni Dar noi inca asteptam blajinii
Pe prima cruce-n cimitir e scris, "Ion Moraru" Chiar morar era, mandru prin sat umbla cu caru' Pe alta, anii 84-97, pe ea n-o tine minte S-a inecat la iaz pe inserate "Maria Cucoara" era profesoara L-a lasat in clasa a saptea pentru a doua oara Dar acum nu-i suparat deloc pe ea Daca nu-l lasa, engleza n-o mai invata In toti acesti ani, multi s-au nascut, multi au plecat Colegi de clasa, oameni intelepti ce erau la pat Bunicu' intreaba parinteste, ce mai faci, nepoate El priveste imprejur, e singur, nu se poate Stiu ca ai sa pleci, dar spune-i te rog, mamei Sa nu vanda casa mare, nici via de la vale Lui tata sa mai treaca, da sa ia cu el un litru Din Cabernet-ul din gradina, si pe Dumitru Spune-i ca degraba, banii n-or avea valoare Vor rezista cei ce au pamanturi roditoare Tu nepoate, nevasta ia-ti cu suflet mare Mai treceti pe la noi macar in zi de sarbatoare
Ninge peste sate, peste amintire Pe la noi nu mai trece nimeni Dar noi inca asteptam blajinii [x 2]