Când tot ce-auzi e tot ce crezi rămâne doar să mai şi vezi când tac Cuvinte moi să le îndoi cu limba arsă de nesomn când zac Palete stinse dinspre roţi să tot găsim în linii morţi când fac Cărbune proaspăt palma ta nimic din mine-n lumea ta.
Argint nu mint în chihlimbar e marea neagră plânsă-n val Lumina asta cade strâmb pământ ne cheamă sub pământ Nisip defel şi fără rost culeg.
Găseşte-mi loc să nu mă pierzi şi calcă strâns pereţii verzi din noi Ferestre albe să descui cu pleoape mate prinse-n cui mă-ndoi Nu am nimic să ţin în gând sunt sticlă arsă din pământ în ploi.