(strofa 1) E o nouă dimineață și nu-mi dispare greața, Iar mi-arunc gluga-n cap să nu se vadă fața, „-- 'Neața! -- 'Neața!", mă mai salut cu vecinii, Da' ei se uită la mine și se-ntreabă "cine e?" Hm, eu tot așa mă-ntrebam, Cât cobor pe scări încerc să-mi reamintesc ce vârstă am, Da-n gândurile mele Mani n-are vârstă, Și doar câte-o bolă-i dă de știre că există. Mă privesc detașat, M-am deprins s-o fac de fapt când sunt derutat, Afară a câta oară nu mai simt cum e, Pășesc prin lume, pe asfaltul umed. E o piesă c-un decor nepotrivit, Sau din greșeală aici am nimerit, Ca un copil ce încă n-a crescut, Închid ochii ca să ma ascund.
(refren x2) «E o zi» În care nu-ți pasă cum va fi, «E o zi» Cum ai trăit-o, nimeni nu va ști, «E o zi» În care simți că ai crescut, «E o zi» Să fii acel copil pe care l-ai știut, Și nu vrei nimic mai mult.
(strofa 2) Plin de sens, dar și absurd, Unii caută priviri, alții le ascund. Și oamenii pe stradă, îs ca de ploaie stropii, Pe unii nu-i observ, pe alții îi petrec cu ochii. Cad pe gânduri, chiar dacă nu sar de nicăieri, Dar mă lovesc de ele, de parcă aș cădea din cer. Și n-am cum să le schimb, ăsta-mi este filmul, Tot loviturile mă-ntăresc ca să fiu primul. Și primesc care mai de care, Dar durerea din piept o simt cel mai tare, Cu toate că-s întreg, Dar sufletul se rupe și eu nu-l înțeleg. Degeab-am vise multe, Că el nu vrea sa stea liniștit, să mă asculte, Și am nevoie de apă multă, multă, Să-l înec că-i prea rigid, și-o să ma distrugă.
(refren x1) «E o zi» În care nu-ți pasă cum va fi, «E o zi» Cum ai trăit-o nimeni nu va ști, «E o zi» În care simți că ai crescut, «E o zi» Să fii acel copil pe care l-ai știut, Și nu vrei nimic mai mult.