O adoram de-o vreme-ntreagă, Şi ochii ei fermecători Făceau să-mi fie atât de dragă!! Privint-o, ma treceau fiori! Păstram amorul în tăcere, Şi cât eram de fericit! Dar într-o zi de mai, frumoasă, I-am scris, şi-apoi ne-am întâlnit... Am stat în luncă toate ziua, Culcat sub visinu-nflorit; Şi, tot privind în ochii-i negrii, Pe braţu-i alb am adormit... Iar când mă desteptai, spre seară, În păru-i negru, mătăsos Ninsese florile de visin.. Şi cât îi stătea de frumos! Păstram amorul în tăcere, Şi cât eram de fericit ! Dar într-o zi de august, tristă, I-am scris, si-apoi ne-am despărţit.