- Ce te legeni, codrule, Fara ploaie, fara vânt, Cu crengile la pamânt? – De ce nu m-as legana, Daca trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creste Si frunzisul mi-l rareste. Bate vântul frunza-n dunga - Cântaretii mi-i alunga; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Si de ce sa nu ma plec, Daca pasarile trec! Peste vârf de ramurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Si norocul meu cu ele. Si se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Si se duc ca clipele, Scuturând aripele, Si ma lasa pustiit, Vestejit si amortit Si cu doru-mi singurel, De ma-ngân numai cu el!