Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi - Au fost așa de mulți. Vorbesc de unul Care de mult nu e - și poate că Nici nu a fost v[re]odată - dar a putut fi; De-a putut fi - a fost. Căci toți au fost Un gând - niciunu-aievea. Dacă cânt Pe baiadera unuia trecut Nimeni nu poate-a mi-o ținea rău, De-i înțelept. De nu-i - mi-o ție. Numai Nu-mi pasă nici atunci de el. Și, cine Va vrea, găsi-va-n acest cânt-un adevăr - Însă înțelepciunea - și aceasta E tot ce putem da noi, oamenii, Căci adevărul - nu știm dacă-l știm. Astfel c-ai putea zice: Fiecare Timp are pe-al său - Cine [să] știe De-acel Dumnezeu care pe sânul Iubitei lui uita de lumea - Nu era tocmai, prin uitarea lui, Mai bun decât acel de azi, căruia Îi pas-așa de mult de lumea noastră Încât ni vine greu de-a lui amar Și de prorocii ce-i propag gândirea Și ordinea?