Nu știu de ce a-nflorit lacrima privirii... E pământul trist, din copacii lui cad frunzele iubirii, Către infinit navighează-acum ca o corabie nebună, Oamenii rătăcesc astăzi prin furtună...
Rătăcesc... În lumea de mistere, în lumea de himere Ei sunt stăpâni pe drumul lor Și au doar vise efemere
Doar un vis e de-ajuns ca să poți afla, Ce se-ascunde-n tine, chinul să-ți aline, Doar un vis, visul nostru nemuritor Va schimba, poate, inimile toate...