N.C. E A E Abia atingi covorul moale, B Matasa suna sub picior, A E A Si de la crestet pâna-n poale B E Plutesti ca visul de usor. A E A Si de la crestet pâna-n poale B E A E B Plutesti ca visul de usor.
Din încretirea lungii rochii Rasai ca marmura în loc S-atârna sufletu-mi de ochii Cei plini de patimi si noroc.
E O, vis ferice de iubire, B Mireasa blânda din povesti, E Nu mai zâmbi! A ta zâmbire G# Mi-arata cât de dulce esti, A Cum poti cu-a farmecului noapte B Sa-ntuneci ochii mei pe veci, A Cu-a gurii tale calde soapte, B Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare, Un văl pe ochii tai fierbinti: E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, am înteles prea bine Sa nu ma tin de pasul tau, Pierduta vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Ca te-am privit e a mea vina Si vecinic n-o sa mi-o mai iert, Spasi-voi visul de lumina Tinzându-mi dreapta în deşert.
S-o sa-mi rasai ca o icoana A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroana – Unde te duci? Când o sa vii?
A E Unde te duci? Când o sa vii? A E Unde te duci? Când o sa vii?