Veşmânt din argint de lună cu stele ce-or s-apună Îmbracă casa lumilor, lumina lumănarului Orbitor ochi, roşu rănit, zace la margine Nălucă s-arată, din ape purtată. Stins.
Haină nouă de peste nouă mări Îmbracă trupul firii cerului senin Aer curat umple plămânii lumii Suflet pur acoperă carnea golită
Margine de cer s-adună Şi ca tunetu’ răsună Lumi de dincolo s-apună Şi îmi calcă peste nor Căci aici eu am să mor Dincolo de zbor şi dor
Parcă din pămînt răsună Lumi din colţ de cer s-adună Miez de sori ce or s-apună Şi-mi arată pe sub nori Şi-mi arată, toţi deodată Cei ce zboară peste sori
Praf de zgură în pământ vrăjit de ură Pulbere de stele în bucăţi de jele Latră pustiu buricul pămîntului Urmă caldă în străfund de piatră
Un hău cască desişul sufletului ’mbrăcat în soarele lumii potrivnic Arată golul fiinţei din margine de hotar
Margine de cer s-adună Şi ca tunetul răsună Lumi de dincolo s-apună Şi îmi calcă peste nor Căci aici eu am să mor Dincolo de zbor şi dor
Trup de lup în cap de urs Mă întorc ca să închipui