Poarta-a vintului incet deschide, aspru suier 'ncet purcede Iarna incuiata, codru inverzit. Alb si negru sa-mpleteste, timpu tainic daspleteste Picatura pica, piatra sa daspica, Hora sa-nvirteste, apa daspleteste, ghiata inchegata, Da vechi timp purtata, din miaz munte da piatra; Samn ca timpu sa porneste. Dalasine. Si p' ales fagas. La-ndasitu codrilor, in glasu vinturilor, Si-n umbra pietrii, chip sfrintat, 'n munte, 'n 'nalt Ceahlau Ce din gheata inghetata, lua forma ce-i fu data. Vesnic! Chiparus... prin para si foc, vijelios... joc; Ca prin foc sa arza, dincolo sa treaca, prin jar si cenusa Sus pe calea cea apusa, ce-a alesului fagas. Frati blajini, rohmani! Din aievea fiind, da dupa apa Simbetii, Dupa brazda lu Novac, Din scorbu pamintului, al din naltu muntelui, Muntelui caruntului, s-al bradului, Bradului, viteazului. La virfsori da munte, la bradui marunti, la stina batrina, Unde iarba creste, da-n patru sa-mpleteste, Cerbu runcului, fiara cimpului, s-a pamintului, agale-n plai coboara... Toti copaci in calea sa, crengile-s pleca Coarnele-i margaritare s-impunzatoare Laganat purtat, spre al tainic loc, fagas. Cum urzica sa nunteste, sa-nunteste s-nfloreste, Din intins cuprins da lume, scaun da lege sa aduna Vorba sa o spuna, raspicat si pentru tati. Legea bitii si cea fricii. Drept! Pieptu ursului brazdat, Da Focu Viu, da dupa Strimba Oilor In mijlocu poienilor, si-n mijlocu padurilor, Flacara-i rasfringe, si din foc si singe Mugur verde da brad, imbucat, insingerat... s-ntrupat... dascatusat. D-aci, incotro... dincolo... Fagas!