Negură Bunget - II | Текст песни

• Тексты песен
• Negură Bunget
• II

Către șipotu dă piatră, dîn pădurea deasă, deasă șî întunecoasă
Plecă dimineață, pă rouă, pă ceață, pă rouă nepăscută,
Cu roua-n picioare, cu ceața-n spinare.
Opșpe suliți pîn-n apus.
Sus la naltu cerului, la razele soarelui, ‘n revărsatu zorilor
La greu coborîș, verde aluniș, galbăn păltiniș.
Foaie dă mugur dă stînjen eu îs baci aci la munte.
Cînd răsare mîndru soare ies cu turma pe răzoare,
Cînd răsare mîndra lună zic, codrului noapte bună,
Șî mă leagănă frunza, șî m-adoarme lin doina,
Șî mă leagănă gîndu, șî m-adoarme fluieru.
Mîndra mătrăgună, iarb-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg,
Sub claru lunii, ‘n mijlocu pădurii, dîn grădina Dînselor
La mijloc dă noapte deasă, luna singură dăscoasă, vraja sigură să iasă.
Stăpînele ale vîntului, Dușmanele ale pămîntului
Stați în urma mea, calea dă mi-i da, vraja dă la sine se făcea.
Pe nalt vîrf dă măgură, ceață șî negură
Dă jos, jos dîn vale, pînă hăt... în zare...
Șî dîn munte-n munte, șî dîn plai în plai, pînă-n piatră-n piatră,
[Munții cu rîșii, codrii cu urșii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele
Stîncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăți adînc priveau... șî se minunau.]
În vînturi șî-n volburi, dîn vînturi aruncat, șî trimes, în puțu cu jgheab
Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, șî ceru cu cugetu.
Șî pre calea rătăciților, înspre Ursu Mare... ’n Țara dă Sus.
Ceru megieș, sfătoșenia grăiește.
[Codru se cutremura, ulmi șî brazi se clătina, fagi șî paltini se pleca,
Fruntea dă i-o răcorea, mîna dă i-o săruta șî cu freamăt dă-l plîngea.]
Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, șî ceru cu fulgeru.
În crîngu cerului, dîn sorbu pămîntului.
Zău!
P-un drum în dăsiș, la vechi aluniș
La picior dă munte, pe dealuri mărunte,
Prin plaiuri tăcute, dă vînturi bătute,
Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă
Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată.
Verde mugur brad dă munte, pe dealuri mărunte,
Cu plaiuri tăcute, dă vînturi suflate șî dă ploi udate,
Nedei șî sîntilii, iată, între munți șî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh.
Pretutindeni ‘ncet se adună, la foc; dă sub clar dă lună!
Horă aprigă se încinge, munților îi ție chinge,
Se unesc, șî-n țara asta, cea dă dîncolo o trec,
Tîrg dă dat. Dă dînd dai, muntelui pe loc te tai. Îi-ești!