Slobod vlog, Dîn ceruri vărsat Şuiet şuruitor, Sîmceaua strămutării scapără Şoaptă şoşnită, ‘N piatră-ascuţită Dăzvelind vorbă Veşmînt gîndu Formei împietrite Ce şărpuit învăluie, Al zării strai Zboară vlog nemişcător! Dîn pămînt risipitor, Arzi ponor ‘n frig dă nor! Duruind… hurdugind, trîcnind Norii sorb apa tăului Năvălesc văzduhului Ploaie udă pîcla Şoiman suflu prăstă ceruri Despic’n foc Dăzvălui albastru’ Înveşmîntat în fulgerele Tărîmului dîn mine Ce-mi şade la picioare Ridic, dîn mijloc, Privirea spre-naltu Lumii ce ‘nchină ‘Nchină tîlc Încătuşat ‘n noapte Zăvorît ‘n văpaie Raclă aprinsă-n creastă Arsă. Zărită-n Colţ. Uscat ‘n Negru. ‘N miazănoapte Slobod azvîrle Nestins zdrobit ‘N om năom ‘N negru suflet ‘Negrit dă jale
Adorn of time
Unbound vault Down flowing from the skies A screaming hiss, The uprootal’s crest glowing Sighing whispers In cutting stone Unravelling words Thought clothing The stoned shape Wrapping sinuously, Clothing the summit realm Rise unmoving sky! From the dissipating earth, Burn meadow within the cloud’s chill! Thundering… Tumbling, crumbling Clouds drinking up the creek’s waves Rushing the skies With rain’s wet mist Great blast in the skies Dividing blaze Revealing the blue yonder Clothed in lightning To my realms Spread at mine feet I raise, from its midst, My gaze to the vaults above The bowing world Bowing sense Trapped in the night Gyved in fire Lit shrine of a crest Burnt. Seen In the crag. Dried out In the black. In the high north Freely tossing Crushed but still burning Unhuman human Of the dark soul Blackened with grief.