Ascetic tărîm jăratic arde Dîn colţ, pămînt întrepătruns Aproape aprins, apusul să scurge Noapte ce-nghite, vuieşte ‘n vîrf Unde urmaşi-şi pun vulturi şi aştrii Mîndrie aşează ‘n mohor tîrlog Tînguitoare, cătarea ‘mpinge ‘N pătrunsu necuprins şî nevăzut Dîn tainic ungher Sîmbure dă boare iscă Prăcum vijelia străpunge Ţastă-n mladă neclintită Sîngepie plămădeală Poartă-n azvîrlită vară Ce-ş’ ţie ‘n sînge, Armura argintată Fum şî flăcără, posadă Străvechime ‘n darn Loveşte veştejită Dă ştiut, în neştiut, Pă veci necunoscut! Ah! Zăpadă! Aulind în-depărtarea În-ascuns, zărit mister Arată-ncet, puhav Împodobeala vîntului În gaură dă cer Lumi vestite, cărări vrăjite Să-nghit în nesfîrşit Unde arcu vîrfului Vuieşte Aci suflet sălăşluieşte
Stern
Ascetic realm burns in ember Of the crag, earth entwined Almost on fire, the twilight flows Into the swallowing night, howls in crests Where the scions raise eagles and stars And seat pride in foggy vales Woeful, the eye pushes beyond The unentered unembounded and unseen Of hidden nook Seed of breeze stirs Like the whirlwind pierces In blooming bud astounded Blood leaven Carries in summer thrown And in blood thou own Silvery armour Smoke and flame, passing Of old in vain Strikes witherness Of the named to the un-named For ever unknown A! Thy snow! Weeping of the departed In the hidden, glimpsed secret Shows itself, and creeps, To the embellished wind In the high blue hollow Far-famed realms, enchanted paths Eternally engulfing Where the crest’s arch Twirls and howls Hither the soul dwells