Un pas adînc, cerul deschide Şi-n hăul de dedesubt, M-arunc, şi soarele mă prinde
Cum munţii se răsun, şoimii se adun, Codrii se trezesc, frunzele şoptesc, Oasele trosnesc, stelele sclipesc, şi-n cale se opresc Na mesa de doi lai munţi Împlini de arbori fără frunzi Între pietre nearse de soare În lemne neroditoare Lîngă tăul fără fund Cu toiag despic cărare Ce mă poartă-n hău de naltă zare
Ţes soarele-n cămaşă, în aţă fermecată Chibzuită şi trufaşă, cu gînd drept legată
Ieşi soare din soare Ieşi soare spurcat, ieşi soare necurat Şi cu mîndră soră lună, Leagă cunună, cunună legată De horă şi soare, din cer pînă-n zare
De dincolo dă cer Dinapoi de lună Din-afar de soare Dintr-odată am făcut înc-o lume nouă Din nimic!