În arc de vînt, trezesc un gînd Ce suflă-n zare deșteptare... În rîu de salbă selenară Curge soma veșniciei Pe drum bătut cu piatra rară. Scăldat în spume ancestrale Încălzit rubinul varsă Prin duh de foc cu limba arsă, Pe loc trecut de noapte lungă, În timp bătrîn și fără umbră.
În arc de vînt, trezesc în gînd, Din ceață-nflăcărată un trup Sorbit din stele siderale, De soi de plasmă neînchegată, Din fir de apă fermecată.
Prind dorință-n arc de vînt S-o sufle-n forma ce va să vie. De pămînt să prindă trupul, Ca din vis să se ivească Iar din pălmi să nască faptă.