Doina mea în Codru-i scrisă În stejar pe-o frunzuliță, în stejar pe-o frunzuliță. N-o citește nimenea Numai ochii lui mândra, numai ochii lui mândra, măi.
Când se uită ea la mine, măi dorule măi. Mă dă jos dintr-o privire- Mă dă jos dintr-o privire, măi dorule, măi.
Verde-i frunza, verde-i iarba Dacă nu-s tânăr degeaba. Dar mă’mpac c-un singur gând C’așa-i viața pe pământ.
Toamna-n Codru vântul bate Frunza cea uscată-i cade, frunza cea uscată-i cade. Dar eu singur n-am căzut Pe mine verde m-au rupt, pe mine verde m-au rupt, măi.
Dintr-o creangă, din copac, măi dorule, măi. Să nu fiu la mândre drag- Să nu fiu la mândre drag, măi dorule, măi.
Verde-i frunza, verde-i iarba Dacă nu-s tânăr degeaba. Dar mă’mpac c-un singur gând C’așa-i viața pe pământ.
Când oi fi’n pământ să zac Nu vreau monument bogat – Doar un fir de liliac, măi. Doar un fir de liliac Să mi-l răsădiți la cap, Să-l rupă cui’am fost drag, măi.
Și să spună mândra’n sat, măi dorule, măi. Asta-i floarea lui Sulac, Care mi-a cântat cu drag, măi dorule, măi.
Verde-i frunza, verde-i iarba Dacă nu-s tânăr degeaba. Dar mă’mpac c-un singur gând C’așa-i viața pe pământ.