În pădure de la Prut pe cărare merg cântând si dădui de un mormânt un soldat necunoscut cu steaua spre răsărit parcă striga din pământ să stau în loc sa-l ascult si de dor ceva să-i cânt.
Cîntă frate în lumea mare să nu mai fie războie căci de n-ar fi fost război aş fi pe pământ cu voi fără griji, fără nevoi cu nevasta, cu copiii nu căzut în bătălie nici mormântul să nu ştie.
Copilaşii mi-au fost mici cât am fost bărbaţi voinici poate că am nepoţei păziţi-i măcar pe ei să trăiască dragii mei aibă pace, sănătate ca-i mai scumpă decât toate. (bis)
La mormânt m-am aplecat dor de mamă i-am cîntat,
cu trei flori de roşu mac na soldate c-ai luptat oamenii nu te-au uitat (3bis)
Bună-i viaţa într-un cuvânt de-ar fi pace pe pământ. (bis)