Intr-o iarna lunga grea, of dorulei tata la razboi era, dorulei linga usa unei case, dorulei intuneric frig era, dorulei
asa prapaditi de foame cei copii desculti sedeau ghemuiti pe-un pat de scinduri linga a lor mama plingeau...
mama o coarja de piine, of dorulei da-ne mama sa mincam, dorulei pina cind i frig si foame, dorulei ne lasi mama sa-nduram, dorulei
nu mai plingeti mama zice ca nimic nu va lipsi voi veti avea de toate daca tata va veni...
dar de la un miez de noapte, of dorulei gerul bate neincetat, dorulei a crapat un geam si vintul, dorulei acum sufla mai turbat, dorulei
mama ingrozita tace invalindu-si pruncii sai cu a lor zdrente murdare ce abea se tin pe ei
dragii mamii adormiti, of dorulei mama este linga voi, dorulei sa nu pierde ti voi speranta, dorulei tata vine din razboi, dorulei nu veti suferi de foame si nimic nu va lipsi voi veti avea de toate daca tata va veni
sa oprit de tot ninsoarea, of dorulei ca nici vintul nu sufla, dorulei copilasii se desteapta, dorulei c-au vazut ca mama-i moarta, dorulei
draga mama haide scoala nu o sa mai plingem deloc si nimica n-o sa cerem nici mincare si, nici foc
cui lasat pe-ai tai copii cui lasat printre straini jalea va fi si mai mare daca tata n-a veni