Atât de fragedă, te-asemeni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasea sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Ca te-am zarit e vina mea
Si-n vecinic n-am sa pot ierta,
Iar tu te duci ...iar tu te...duuuci
Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta veşnic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
Si-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
Vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Ca te-am zarit e vina mea
Si-n veşnic n-o sa pot ierta,
Iar tu te duci ...iar tu te...duuuci
Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Paralela 47 еще тексты
Оценка текста
Статистика страницы на pesni.guru ▼
Просмотров сегодня: 1