Un pământ strigând la ceruri: „Ajutor!” Nori plângând de mila noastră,-a tuturor… Singuri, rătăcim prin fum, Căutând un loc mai bun!
Spune-mi, cum să fiu? Spune-ne, cum să fim Oameni? Să ne reunim Aș vrea!
Dacă reușim Printre ruini, să fim Oameni — Aripi din nou Vom avea!
Vocile de îngeri se aud mai des, Șoaptele tăcerii din adâncuri ies – Ăsta-i locul tău și-al meu Azi, Aici, Acum, Mereu!
Dar, spune-mi! Spune-mi, cum să fiu? Spune-ne, cum să fim Oameni? Să ne reunim Aș vrea!
Dacă reușim Printre ruini, să fim Oameni — Aripi din nou Vom avea!
*** Pasărea din pieptul tău va zbura... Doar iubire-n urma ei va lăsa... Numai ea va lumina calea ta... Dar, cât nu e prea târziu — Tu întreab-o: „Cum să fiu?”
Spune-mi cum să fiu? U-u-u... Liber să fiu... Spune-mi cum să fiu? U-u-u... Liber să fiu... Acum!
Spune-mi, cum să fiu? Spune-ne, cum să fim Oameni? Să ne reunim Aș vrea!
Dacă reușim Printre ruini, să fim (Oameni) Liberi vom fi, Mereu vom fi!