Sunt bărbat, nu sunt deloc complicat Sunt relativ simplu; ce-am în inimă am şi-n minte Spun deschis tot ce gândesc, mai puţin … Când vine vorba despre cele două cuvinte Cuvintele-alea doua pe care-ai vrea să le-auzi într-una, tu Însă dacă nu ţi le spun, nu înseamnă că nu… că nu Şi să ştii că eu Eu încerc da nu prea reuşesc Cred că nu e specific bărbătesc Totuşi, o să-ncerc să îţi şoptesc: te iu Sunt bărbat, nu sunt genetic structurat Să spun aşa ceva. Părerea mea Şi sunt convins că la fel s-a-ntâmplat Şi cu aia dinaintea mea Toţi strămoşii mei au avut de vânat, de luptat, de inventat Roata şi becul, şi televizorul, şi geacă de piele cu ţinte Pe scurt, nu le-a stat capul la cele două cuvinte Da să ştii că eu Eu încerc da nu prea reuşesc Cred că nu e specific bărbătesc Totuşi, o să-ncerc să îţi şoptesc: te iu Şi nu-nţeleg de ce nu-mi acorzi credit nici măcar cât unui câine Care te iubeşte chiar dacă nu-ţi vorbeşte Pe bune, nu ştiu ce vrei. E suficient să te uiţi în ochii mei Şi să ştii că eu Eu încerc da nu prea reuşesc Cred că nu e specific bărbătesc Totuşi, o să-ncerc să îţi şoptesc: te iu Eu o să-ncerc să îţi şoptesc: te iu… băi, ce greu e… nu, că pot Totuşi, o să-ncerc să îţi şoptesc: te iubesc.