Refren: You know I'm fu**ing with your head son My music is (??) but you don't get it man I play the game to win it all And when the light go down you can have it all
Pân la ultima suflare înotăm Prin atâta nepăsare Îşi spune-n gând Să mor dacă n-o să nu cânt Pâna când o să-mi crape venele pe gât Şi o să mori ascultându-mă Lumea-i unilimvă Da te linge şi te-njură cu aceeaşi limbă Cineva să o dezveţe Să ascundă într-un trup 100 de mii de feţe Cu frumuseţe, forţă, înţelepciune Spune cum e dacă ştii să fii O torţă pentru lume Ce (??) gheţii din creieri inimii Împarte în timp ce arde harul luminii Precum Socrate A murit pentru a hrăni primele arte A dăinuit şi după moarte El ajunge prin patimă la a-ţi reda speranţa Tu dacă i-ai plânge o lacrimă Ţi-ar lua foc faţa Te lasă fără cuvinte Nu, chiar sunt toate la el Şi dacă ai fi în locul lui şi tu ai simţi la fel Când îi vorbeşti de moarte, cască Căci exista dinainte să se nască Cine poate să-l oprească Când te ia în fel şi chip şi te lasă mască Să te ferească nu ştiu ce sfânt Din nu ştiu ce cult Să-i desenezi planu Şi-o să ţi-l rupă râzând Cu tot cu cap şi gând Fiindcă golanu îşi cară singur pianu Banu îl ajută dacă-l are Da n-are decât respect Care ştii şi tu, nu cumpără de mâncare Clapele nu cântă singure fără multă Muncă şi sudoare Doar că ele nu se-ascultă "Luptă" e un cuvânt prea uzitat El doar încântă, a câştigat şi-a plecat Nu se confundă cu oamenii de că*at De calitate inferioară Ca vinul pastilat Şi îşi iese din minţi Când îl minţi cu adevaruri E un ratangiu de vise, le dă cu picioru Căci ce-i răpeşte realitatea Îi redă imaginaţia şi riscă să creadă Caci ce-ţi imaginezi există Şi chiar există Nu-i dai dreptate Când tu te târăşti pe coate El cu pianu în spate Poate să şi-l care Şi poate să-şi menţină balansu Să ţi-l prezint, e... Mai bine să păstrăm suspansu
Refren x2
Căsătoria e o dovadă de neiubire Pentru nemurire O mascaradă Ce-i doar de faţadă Pictează fericire pentru omenire Când ai crezut că l-ai cules din interes N-ai înţeles din mers că şi-a ales un alt parcurs Că de la casa de piatră Pân la ţărâna uşoară de parastas Nu-i doar un pas Ci doar o floare-n plus Iubirea îl doare Durerea îl iubeşte Şi le suportă cu stoicism Prin cuvântare nu şi le însuşeşte Ce consideri tu iubire El numeşte egoism Greu de conştientizat Uşor de a concepe Doar că glanda pineală încă nu percepe Că moartea niçi la ucis nu se pricepe Că viaţa nu se termină, ci reîncepe Şi nu s-a terminat cu şmecheria Ci deabea acum începe în trepte Către cei ce pier sub marionete Tăiale-ar sforile Fără amprente pe crucea salvării Din închisorile sufletelor inerte Momentul evadării certe Vrei argumente? Nu e mârşa