Mă simt ca o frunza purtată de vânt, Ca o trestie frântă pe malul unui lac, Ca un muc care abia mai fumegă, Dar fără Domnul, mult, mult prea sărac.
Furtuna e mare, iar barca mi-e înecată, Nu mai pot vâsli, aş vrea s-ajung la mal, Mă uit în jurul meu şi văd doar bărci scufundate, Mai vino o data, să nu mă pierd în larg.
/: Mai trimite-mi, Doamne, Mai trimite-mi, Doamne, Mai trimite-mi, Doamne, încurajări, Când mi-e greu pe cale, Nu mai am răbdare, Mi-ai spus să Te chem când îmi este greu.
Azi e clipa să Te strig, E momentul sa Te chem în ajutor, Nu vreau să Te pierd, Isuse, Nu vreau să Te pierd, Isuse, Nu vreau vreau să Te pierd, Căci prea mult Te iubesc. :/
Te strig, Fiul lui David, ai milă de mine, Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime, Nu-s femeia cananeancă, cea din Scripturi, Să cer de la Tine doar fărâmituri.
Sunt un simplu călător spre ţara mea, Sunt un copil fără de-ajutor, Tu esti tatal meu, Tu eşti mama mea, Mă încred în Tine, din tinereţea mea.