O senzatie rece lasata din plin De scrisorile tale neclare. Parca intru in vis si apari din senin Si mi-a duci tu sperante amare.
E tarziu, ma atingi cu sarutul de rand Vrei sa pleci, cu atat mai bine! Ai plecat…si raman condamnat la cuvant Si invat sa traiesc fara tine!
Refren: Iubito, nu sunt manechin, Ma poti mangaia, e voie! Si poate ca-ti sunt strain Si tu esti din alta istorie, In care sa ne iubim O noapte – nimic nu este! In clipe noi ne ragasim, Rataciti intr-o trista poveste.
Tot mai pleci pas cu pas si oricum mai accept Cu-n sarut sa inchei confidenta. Ai plecat, dar fiinta din stanga in piept Cu regrete iti striga absenta!