Poveste - Ştefan Bănică Jr. ( Versuri de dragoste )
S-au văzut prima oară într-o seară de mai S-au plăcut, el avea parul scurt, ea bălai Parcă se cunoşteau, ochi in ochi se priveau Ca şi când timpul ar sta în loc.
Nu ştia ce să-i spună şi se făstăcea El era cu 2 ani mai în vârstă ca ea La acelaşi liceu, cu acelaşi troleu mergeau Dar fără să fi ştiut.
Se întâmplă oare s-ajungi să îţi găseşti O jumătate cu care toată viaţa ai să trăieşti ?
Peste-un timp şi-au dat mâna şi s-au logodit Se iubeau, erau tineri şi n-aveau nimic Insă nu mai conta, erau doar el şi ea Intr-o poveste cum n-a mai fost.
Se întâmplă oare s-ajungi să îţi găseşti O jumătate cu care toată viaţa ai să trăieşti ?
Mai târziu nici pe ei anii nu i-au iertat Ea purta ochelari, el era grizonat Şedeau lângă copii, senini ca-n prima zi Şi se gândeau la o seară de mai.. Se gandeau la o seară de mai.. Se gandeau la o seară de mai..