Dinspre Poarta turca se stârneste vânt, Se încrunta cerul peste al nost` pamânt, Solii Semilunii vin ca sa ne certe, Vin cu inimi negre ce nu stiu sa ierte.
Cu alaiuri multe si stralucitoare, Cu turbane `nalte, aurite-n soare, Se vede-n ochi vointa cea rea, Când se-ndreapta iute spre Maria Sa.
Intra sfruntatori si far` de onoare Si privesc la Voda cum ocara-l doare! Nu stiu ce e frica, nu vor sa salute, De datina vlaha au parut sa uite!
Cât e lumea lume, cât e pamânt, De acu` nainte, pâna în mormânt, Nu lasam turbanul fata de român, Noi suntem stapânii, el e cel hain!
Îndrazneala însa le ramâne-n gât, Vad deodata solii, ca-ntr-un vis urât, Voda cum se-ncrunta ca si toti boierii Ce nu stiu a tace daca vrei sa-i sperii.
Intra-n sala mare Andrei Capitan Sa aduca cuie, moarte si ciocan, Iar turbanul mândru, de nelepadat, Prins e pe vecie cu piroane-n cap!
Sa învete dara cei ce nu stiau, Ca românii fala si pe Voda-l au. Sa învete turcii buna-cuviinta: Peste Voda Tepes? Nu e cu putinta!