Spun poveștile că-n țara, Țara-n care primăvara Doarme beată de miros, Cu zefirul somnoros Cărei pleoapele se-nchid, Spun că la Valliadolid Un paez înnebunise Numai pentru că privise O brunetă, Doña Clara.
Sărea zidul singur el În grădină la castel Și-atingând ușor guitara, Ca vrăjitul Apollon Prins cu lira-ntre naiade, El în ritm de serenade O chema pe Doña Clara
Vino! Vino, să fugim din țara Tara-n care primăvara Doarme beată de miros Cu zefirul somnoros Cărei pleoapele se-nchid, Vino!... Vino din Valliadolid Unde poate-o vrea norocul Să m-asculte Doña Clara
Spun poveștile că-n țara Țara-n care primăvara Doarme beată de miros, Cu zefirul somnoros Cărei pleoapele se-nchid, Spun că la Valliadolid Amorezu-n dor amarnic A cântat un an zadarnic — Era surdă Doña Clara