Pasesc in aces decor ostil captiv in legende de altadata Schimbarea mediului mi-a fost radical acordata Distrag fiinte respinse ce se adapa si se cheama de-ndata Propriile-mi vibratii distrug imaginea chipului reflectat in apa Nori negri izbitori ineaca luna mangaietoare de flori Contactul reciproc reuseste sa starneasca in mine fiori Instabil terenul, maleficu' se adapa din el prin turbine Absorbit de energie isi pierde culorile in contactul cu mine Predomina un ton negru si pasteluri atice Indepartari erodeaza cetati antice Un vant viu danseaza cu mine Si impinge ramuri goale ce ma vor in imbatisari fictive Hiene ale unei lumi ascunse ce se autodevoreaza Strapung orice suflet viu ce se avanta prin a lor preajma Cu fiecare pas ce-l las in tarana asta Miraje devin constiente de prezenta mea Legiuni de spirite stabile interminabile in atacuri abile Plutesc in jurul meu dar straiele-mi sunt impermeabile Vor sa ma atraga in vraja lor mortala Dar le raman indiferent emotional precum o coala alba Imi striga numele cu voci in zeci de tonalitati Tot atatea abilitati ma mentin lucid si gata sa le-mping in parti In dansuri delirante conduse de ele Daca le dau ascultare voi fi festin spiritual pentru ele Ma-ndrept catre un sfinx adormit langa care am zarit Un amazon trist din care am extras un colier de amazonit Pe al sau mal lunetic zeu de neclintit Se ofera sa ma treaca dincolo in a sa barca anubis Traversez acest fluviu puriu cu miscari incete Apa sa rece ma cheama insistent in pantece In zare undeva taram la orizont contur incepe a exprima Imaginea sa ma duce cu gandul la Suribachi de pe Iwo Jima Siluete palide in miscari instabile isi fac treptat aparitia Sunt usor transparenti abia mai fac distinctia Se tem de mine prezenta mea le incita <<Tu ai umbre, esti inca viu ce cauti aici fiinta? Timpul tau n-a venit inca du-te inapoi in lumea ta blanda>> Spuse o entitate plapanda <<Daca accepti sa vezi nu vei mai fi niciodata la fel>> Aprob si-mi spune sa ma tin dupa el
Stiinta se coaguleaza in noi Muntele pare un drum catre paradisul din nori Intram in spirale sapate in pamantul arid Pe care siruri de siluete urca intr-un ritm alin Par sa duca ceva la indeplinire In drumul catre varful aflat la distanta de mine Unii sunt de sute de ani captivi in chin Ii vad pe Midas, Attila, Ahile si apoi pe Cain Suflete luminate in alb discern Se strecoara printre ei si sunt ridicate la cer de-un inger Unii au pe frunti pacatuirea Si constiinciosul gardian le respinge mantuirea Ratacesc in tacere speranta si mila cere Umili in transa isi poarta povara din viata la vedere Impartiti in cercuri colosale Insotitorul imi explica in ce consta fiecare Pasind catre primul cerc unde toti imping enorme pietre Mi se spune ca astia au fost trufasii vietilor pamantene Isi cara la deal povara Inghitand praful laudelor din trecut invoca la cer slava Invidiosi cu pleoapele cusute urmeaza apoi Sprijiniti reciproc in mars deranjati de noi Si peisajul se confirma de-acum Cu maniosi ce-si frang carnea reciproc intr-un nor de fum Apar si lenesi ce nu au dat nimic dar luara tot Chinuiti etern in foame si sete ne fac loc Eretici cu serpi in loc de par si negustori de cele sfinte Sinucigasi acum arbori vorbitori atrag doar nori drept tinte Prea tristi rastigniti suferind fiecare pentru modul trait Pe masura ce ajungi catre varf amprenta faptelor dispare In fata portilor finala salvatoare Pe unde trec doar cei ce-au primit iertarea divina Si-acum pot imparti paradisul cu cei far' de vina <<Finalul calatoriei este aici>> imi spune cel de-acolo N-are nimeni dreptul sa treaca viu dincolo Meditez la cele petrecute Si la sortile muritorilor ce-mi sunt de acum stiute Vieti terestre ce conduc aici rute Ar trebui sa acorde timp si lucrurilor spirituale nevazute Pun pe hartie tot ce-am invatat Es