Limba noastră-i o comoară În adîncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. Limba noastră-i limbă sfîntă, Limba vechilor cazanii, Care-o plîng şi care-o cîntă Pe la vatra lor ţăranii. Răsări-va o comoară În adîncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.